O ÎNTÂMPLARE CIUDATĂ CU UN CÂINE LA MIEZUL NOPȚII
MARK HADDON
Mark Haddon este scriitor, grafician și ziarist, a scris 15
cărți pentru copii și a câștigat 2 premii BAFTA. Locuiește în Oxford.
O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții este un
roman uimitor – haios și trist deopotrivă, pe care nu-l mai lași din mână.
Christopher, un băiat de 15 ani, suferă de sindromul
Asperger, o formă de autism. Are o memorie fotografică. Înțelege matematica.
Înțelege știința. Ceea ce nu poate înțelege el, sunt oamenii. Iată câteva dintre ideile lui Christopher, care ne fac să îi înțelegem mai bine pe cei speciali:
„Toții ceilalți copii de la școala mea sunt proști. Numai că
eu nu trebuie să-i fac proști, chiar dacă așa sunt. Trebuie să spun că au
dificultăți de învățare sau că au nevoi speciale. Dar asra e o prostie, fiindcă
toată lumea are dificultăți de învățare, căci să înveți franceza sau să înțelegi relativitatea este dificil,
și de asemenea toată lumea are nevoi speciale, ca tata, care trebuie să aibă
mereu la el cutiuța cu tablete de îndulcitor artificial pe care le pune în
cafea ca să nu se îngrașe, sau doamna Peters, care poartă un aparat auditiv de
culoare bej, ori Shioban, care are niște ochelari cu lentile atât de groase
încât, dacă-i pui la ochi, te doare capul, și nici unul dintre acești oameni nu
e la „Nevoi Speciale”, chiar dacă au nevoi speciale.”
„Iată câteva dintre problemele mele de comportament:
- Nu vorbesc cu oamenii vreme îndelungată.
- Nu mănânc și nu beau nimic vreme îndelungată.
- Nu-mi place să fiu atins.
- Țip când sunt supărat sau derutat.
- Nu-mi place să fiu cu alți oameni în spații foarte strâmte.
- Trântesc lucruri când sunt supărat sau confuz.
- Gem.
- Nu-mi plac lucrurile galbene sau maro și refuz să ating lucrurile galbene sau maro.
- Refuz să folosesc periuța de dinți dacă a atins-o altcineva.
- Nu mănânc mâncarea dacă diferitele tipuri de alimente se ating între ele.
- Nu observ că oamenii sunt supărați pe mine.
- Nu zâmbesc.
- Spun lucruri pe care alții le consideră grosolănii.
- Fac prostii.
- Îi lovesc pe oameni.
- Urăsc Franța.
- Conduc mașina mamei.
- Mă supăr când cineva mută mobila.” (pentru a afla cum explică Chirstopher toate aceste probleme de comportament, va trebui să citiți cartea)
„Iar uneori, când mor oamenii, așa cum a murit mama, oamenii
spun: „Ce-ai vrea să îi spui mamei tale, dacă ar fi aici?” sau „Ce-ar crede
mama ta despre asta?”, ceea ce e o prostie, fiindcă mama e moartă și nu poți să
le spui nimic unor oameni morți, iar morții nu gândesc.”
„ Și asta m-a făcut să mă gândesc că pe planetă trebuie să fie
milioane de kilometri de linii de cale ferată și toate trec pe lângă case,
drumuri, râuri și câmpuri, și asta m-a făcut să mă gândesc ce mulți oameni
trebuie să fie pe lumea asta și toți au case și drumuri pe care să se deplseze,
și mașini, și animale de companie și haine și toți mănâncă și se duc la culcare
și fiecare are câte un nume, așa că și acest lucru m-a făcut să mă doară capul,
așa că am închis din nou ochii și am început să număr și să gem.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu