În viitor, vor fi săptămâni dedicate sentimentelor și trăirilor pe care le încearcă părintele copilului cu autism, tehnicilor de terapie cognitiv-comportamentală pe care le putem utiliza...și, de ce nu, provocărilor pe care trebuie să le facă față specialistul atunci când lucrează cu un copil cu autism.
Deocamdată, aduc cuvinte de laudă copilului cu autism pentru resursele sale, părintelui copilului cu autism care îl susține și încurajează și specialiștilor care știu să asculte și ceea ce spun copiii chiar și atunci când nu vorbesc.
În speranța că acum copilul cu autism este mai bine înțeles de noi toți, adresez provocarea de a vă întoarce la aceste întrebări (chiar de a face un jurnal) ori de câte ori vă confruntați cu astfel de comportamente și să găsiți noi și noi explicații pentru fiecare dintre ele.
„Dragi mame ale copiilor cu autism (și aici intră toate persoanele care intră în contact cu copilul cu autism și dau dovadă de aceste interese...și da, tu, cel care ai intrat pe acest blog să citești acest articol, ești parte din viața copilui cu autism și meriți să știi acest lucru): în zilele în care te simți cel mai rău, amintește-ți că ești frumoasă. În zilele în care simți că nu știi ce facei, să știi că ești strălucitoare. În zilele în care te simți epuizată și crezi că nu poți merge mai departe, uită-te în spate și vezi cât de departe ai ajuns. În zilele în care simți că nu poți câștiga o altă bătălie, uită-te la toate cicatricele tale și fii mândră de bătăliile pe care le-ai câștigat. În zilele în care te simți singură, să știi că nu ești niciodată singură.”
PS: dacă nu găsești singură răspunsul la ultima parte a afirmației, aștept conversații particulare despre
copiii, părinți, suflet.
FIȚI CURAJOASE! (LA FEL CA ȘI PÂNĂ ACUM)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu