Când ești întrebat ceva, de ce repeți ce spune celălalt?
Ce spune copilul: Nu mă pot abține. Îmi place cum sună cuvintele.
Cum explică specialistul: Pentru că nu înțelege sensul comunicării. Nu știe că la o întrebare se răspunde. Cuvintele pentru el sunt un mod de manifestare fizică dar nu cu un anumit scop. Îi place să-și audă vocea și forma în care rezonează sunetele. De aceea de multe ori imită pe ceilalți cu aceeași intonație sau schimbă tonul vocii. E un joc de senzații. Poate conștientiza informația dar nu și faptul că este o întrebare la care trebuie să răspundă. Atunci când observă că i se pune o întrebare, este posibil, ca și la noi adulții, să o repete pentru a câștiga timp în găsirea răspunsului. Repetarea propoziției auzite imediat poartă numele de ecolalie imediată.
„Eu aud zgomotele mai tare, Eu văd lucrurile mai clar, Eu miros mai puternic, Eu simt lucruri pe care tu nu le simți, Eu simt gustul diferit. Eu am autism”
De ce eviți contactul vizual când vorbești?
Ce spune copilul: Eu nu vorbesc cu ochii, îți răspund la ce mă întrebi dar nu e necesar să mă uit la tine.
Cum explică specialistul: Este mai ușor pentru copil să nu privească interlocutorul. Așa se diminuează frica de contact cu o altă persoană. Ceea ce nu vede nu îl poate afecta. Este o formă de autoapărare. Așa poate comunica cu ceilalți dar în același timp nu îi este invadată lumea. Ca și cum dacă nu te vede nu ai cum să-i faci rău. Aducem în discuție și studiile la nivel cerebral care arată că persoanele cu autism nu folosesc la capacitate maximă zonele dedicate comunicării, dintre care cel mai adesea fiind specificat faptul că atunci când comunică cu ceilalți autiștii nu realizează contact vizual.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu