Săptămână dedicată timpului plăcut petrecut cu copiii

Ultimul articol pentru părinți, urmează o săptămână dedicată copiilor (că tot vine ziua lor).
Doar că ei nu știu să intre singuri pe blog, să își citească poveștile, să își pună cântecelele, să pună în practică toate ideile de jocuri simple și îndrăznețe ce urmează să le pun, deci toate articolele dedicate copiilor trebuie tot la părinți să ajungă prima dată.
Îți propun săptămâna asta, drag părinte, nu doar să cumperi un cadou frumos copilului tău de 1 iunie, ci să îl sărbătorești în fiecare zi, cu puțin timp calitativ din timpul tău prețios. Eu vin cu ideile de jocuri, poveștile, poeziile, tu vino cu buna dispoziție!
Și dacă azi profitați din timp de ziua frumoasă și plimbările în aer liber, începeți și încheiați ziua cu un cântecel vesel, iar de mâine puneți în mișcare toate simțurile pentru a petrece timp plăcut cu copilul tău.

Autismul nu este marginea prăpastiei

Este o carte de terapie și nu numai. Este un manual de viață care poate să fie citit de oricine, cu sentimentul, în momentul lecturii, de regret că la un moment dat va trebui să lase cartea din mână pentru a reintra în obligațiile cotidianului. Sau va trebui să o lase din mână pentru a asimila partea de adevăr despre sine ingerată până atunci, în paginile parcurse. Nu este ușor să te expui în fața unei oglinzi sincere.
De întâlniri cu astfel de oameni are nevoie oricine: incomozi, pentru că îți arată, pentru a merge cu tine mai departe, partea ta vulnerabilă. Te gândești că dacă acest scriitor îți schimbă gândurile, îți schimbă și viața.
Veți observa pe tot parcursul cărții lupta dusă de psiholog cu agonia părinților care au copil cu autism, păstrându-și însă, în permanență, echilibrul interior și încrederea în metodele sale. Această carte are frumusețea eleganței unui spectacol al argumentației tehnice, logice, terapeutice și ințelepte. (Tudor Mitasov, lector curs autism)

Copilul cu autism are nevoie de sprijin, de îndrumare și de structurare. Ce poate copilul cu autism să facă singur? Pornind de la aceste lucru mărunt, construiesc mai departe (construim un program personalizat). Copilul cu autism necesită o atenție deosebită, necesită stabilirea de scopuri și de obiective foarte mici, urmărite minuțios, pas cu pas, potrivit cu necesitățile sale. O serie de nevoi trebuie acoperite. Fiecare persoană cu autism desfășoară însă activități raportat la nivelul lui de dezvoltare.

Copilul cu autism este unul foarte special. Solicită foarte mult adulții și persoanele care îl înconjoară.

Creat din pasiune și pe Breslo

                                              https://www.breslo.ro/CREATDINPASIUNE

Cu pași mici, pasiunea creează opere mari. În așteptarea lor, ne lăudăm cu ultimele produse expuse la vânzare și pe Breslo. 

Așteptăm comenzi din cele mai trăznite și îndrăznețe.

Final de săptămână dedicată înțelegerii comportamentelor copilului cu autism

Fără a avea pretenția că am acoperit întreaga gamă de comportamente a copilului cu autism, sper că am subliniat măcar principalele probleme cu care ne confruntăm zilnic.

În viitor, vor fi săptămâni dedicate sentimentelor și trăirilor pe care le încearcă părintele copilului cu autism, tehnicilor de terapie cognitiv-comportamentală pe care le putem utiliza...și, de ce nu, provocărilor pe care trebuie să le facă față specialistul atunci când lucrează cu un copil cu autism.

Deocamdată, aduc cuvinte de laudă copilului cu autism pentru resursele sale, părintelui copilului cu autism care îl susține și încurajează și specialiștilor care știu să asculte și ceea ce spun copiii chiar și atunci când nu vorbesc.

 În speranța că acum copilul cu autism este mai bine înțeles de noi toți, adresez provocarea de a vă întoarce la aceste întrebări (chiar de a face un jurnal) ori de câte ori vă confruntați cu astfel de comportamente și să găsiți noi și noi explicații pentru fiecare dintre ele.

„Dragi mame ale copiilor cu autism (și aici intră toate persoanele care intră în contact cu copilul cu autism și dau dovadă de aceste interese...și da, tu, cel care ai intrat pe acest blog să citești acest articol, ești parte din viața copilui cu autism și meriți să știi acest lucru): în zilele în care te simți cel mai rău, amintește-ți că ești frumoasă. În zilele în care simți că nu știi ce facei, să știi că ești strălucitoare. În zilele în care te simți epuizată și crezi că nu poți merge mai departe, uită-te în spate și vezi cât de departe ai ajuns. În zilele în care simți că nu poți câștiga o altă bătălie, uită-te la toate cicatricele tale și fii mândră de bătăliile pe care le-ai câștigat. În zilele în care te simți singură, să știi că nu ești niciodată singură.” 

PS: dacă nu găsești singură răspunsul la ultima parte a afirmației, aștept conversații particulare despre 

copiii, părinți, suflet.

FIȚI CURAJOASE! (LA FEL CA ȘI PÂNĂ ACUM)

Îți plac reclamele la televizor?; De ce nu faci ce trebuie, chiar și când ți se repetă de un milion de ori?

Îți plac reclamele la televizor?

Ce spune copilul: Da. După ce le-am văzut odată știu că oricând se repetă vor fi mereu la fel. Și toate sună așa de frumos.

Cum explică specialistul: Dorința de previzivilitate a copilului cu autism este satisfăcută prin repetiția identică a reclamelor. De asemenea, ritmicitatea și melodicitatea lor le captează atenția. De aceea le învață atât de ușor și le repetă atât de des. De aici și pasiunea pentru mărci, sigle, copilul învață o dată un simbol și îl poate recunoște oriunde, acest fapt provocându-i bucurie.

„Uită-te la autism cu inima ta, ochii tăi ar putea să omită ceva.”

De ce nu faci ce trebuie, chiar și când ți se repetă de un milion de ori?

Ce spune copilul: Pentru că nu înțeleg de ce trebuie să fac acel lucru, pentru că nu am nici un beneficiu dacă fac ce îmi spui tu.

Cum explică specialistul: Copilul nu face anticipări (pe termen sau pentru viitor) și chiar dacă i se repetă la nesfărșit ce trebuie să facă el nu înțelege motivația intrinsecă a unei acțiuni dacă aceasta nu-i provoacă plăcere.

„Eu cred că Dumnezeu i-a făcut pe cei cu autism să fie gânditori, inventatori și artiști ai lumii. Totuși, pentru a ajunge în acel punct, este nevoie de răbdare, dragoste, bunătate, multe încurajări!”

De ce îți place să te învârți?; De ce îți fluturi degetele sau mâinile în fața ochilor?

De ce îți place să te învârți?

Ce spune copilul: Îmi place foarte mult mișcarea pe care o văd. Are același ritm și nimic nu se poate schimba.

Cum explică specialistul: Învârtitul este o acțiune de autostimulare și calmare. Poate fi controlat de copil și are aceeași formă de fiecare dată, fapt care îl ține în siguranță în propria realitate. Nimic nou, nimic necunoscut care să îl streseze.

„Numai un profesor special poate să audă ce un copil nu poate să spună.”

De ce îți fluturi degetele sau mâinile în fața ochilor?

Ce spune copilul: Pentru că nu mai vreau să fiu atent la ce îmi ceri și vreau să controlez eu ce fac. Pentru că îmi cere corpul să mă mișc și altfel nu știu cum.

Cum explică specialistul: Fluturatul este o reacție fiziologică, copilul detensionează corpul după ce s-a concentrat la o activitate sau se manifestă fluturând în momentele de bucurie. De asemenea, el poate controla ce vede și cum vede (de aceea duce la colțul ochiului obiecte, își forțează degetele sau obiectele pentru a le da forme atipice).

De ce durează atât de mult să faci ce ți se spune?; De ce ești prea sensibil sau prea insensibil la durere?

De ce durează atât de mult să faci ce ți se spune?

Ce spune copilul: Pentru că am nevoie de timp să înțeleg și să ma acomodez cu cerința.

Cum explică specialistul: Conexiunea între cerință și realizarea se realizează într-un timp mai lung decât la copiii tipici. Are nevoie de timp de procesare pentru a înțelege ce i s-a cerut, apoi pentru a cataloga dacă acțiunea pe care urmează să o facă îi face plăcere sau nu, dacă chiar trebuie, iar ca urmare a acestor factori va face ce i s-a zis din prima sau va trebui să i se repete.

„Dacă lucrurile merg bine, nu atinge nimic, nu schimba nimic, de fapt, ar fi mai bine nici să nu rspiri. Celebrează momentul atât cât durează.”

 De ce ești prea sensibil sau prea insensibil la durere?

Ce spune copilul: Îmi place când simt ceva pe propriul corp și fie reacționez imediat să atrag atenția asupra mea, fie explorez senzațiile de durere până la răni fizice.

Cum explică specialistul: Este posibil ca un copil să fie fie hipersensibil fie hiposensibil la durere (simte mai intens sau nu simte deloc durerea). Este posibil ca un copil să profite de orice stimul exterior, cum ar fi o durere mică, pentru a atrage atenția asupra sa. Este posibil ca un copil să nu vrea să fie în centrul interesului și atunci suportă cu stoicism durerea pentru  a nu atrage atenția asupra sa (ceea ce ar provoca și durere prin contactul social).

Preferi să stai singur?; De ce faci un scandal așa de mare pentru lucruri mărunte?

Preferi să stai singur?

Ce spune copilul: Da. Pentru că nu îmi spune nimeni ce să fac.

Cum explică specialistul: Copilul se simte în siguranță când este singur deoarece nu are cine să-l pună în situații solicitante și poate controla tot ceea ce face. Regulile celor din jur sunt factori de neliniște pe care de multe ori nu le înțelege și este forțat să le urmeze chiar dacă îl frustrează. De aceea preferă să stea singur. În singurătate nu există pericolul expunerii.

„Îmi pare rău să te dezamăgesc dar nu pot „să educ autismul din copilul meu” mai mult decât pot să educ ignoranța din tine.”

De ce faci un scandal așa de mare pentru lucruri mărunte?

Ce spune copilul: Pentru mine nu sunt lucruri mărunte.

Cum explică specialistul: Ce contează pentru copil de multe ori pentru noi este nesemnificativ. Chiar și nevoia de a i se răspunde la o întrebare pusă de o mie de ori. Pentru el este important în păstrarea propriei ordine (lucru care îi determină starea de liniște).

De ce îți ia atât de mult timp să răspunzi la o întrebare?; Nu-ți place să fii ținut de mână?

De ce îți ia atât de mult timp să răspunzi la o întrebare?

Ce spune copilul: Pentru că trebuie să mă gândesc la răspuns, pentru că nu sunt atent și nu mă interesează ce mă întrebi.

Cum explică specialistul: Atunci când copilul nu are nici un interes sau nu câștigă nimic în urma răspunderii la întrebare, el ignoră adultul (fie că nu este atent, fie că nu vrea să răspundă). Atunci când vrea să răspundă, el răspunde mai greu deoarece nu face conexiunea atât de repede între întrebare și răspuns. Trebuie să înțeleagă întâi ca aceasta a fost o întrebare și apoi să găsească răspunsul. Acest lucru nu se întâmplă automat, el are niște pași de urmat cognitiv pentru a ajunge acolo. Pași pe care el i-a învățat și trebuie să îi urmărească.

„Acordă-mi serenintatea să accept că lumea nu înțelege autismul, curajul să îmi duc copilul în public și înțelepciunea să știu când e timpul să mergem acasă”

Nu-ți place să fii ținut de mână?

Ce spune copilul: Ba da. Doar de unele persoane și doar când simt eu nevoia.

Cum explică specialistul: Contactul fizic neprevăzut creează panică la copilul cu autism. De aceea va permite să fie atins doar de persoanele în care are el încredere și care-i oferă siguranța sau de care el este dependent. Și chiar în acele condiții ținutul de mână trebuie realizat atâta timp cât copilul vrea. Dacă este ținut mai mult decât își dorește va riposta din același motiv de frică a invadării intimității și a pierderii controlului asupra propriului corp.

Înțelegi mai bine limbajul copilăresc?; De ce faci lucruri care nu sunt permise?

Înțelegi mai bine limbajul copilăresc?

Ce spune copilul: Da, e mai simplu?

Cum explică specialistul: Copilul înțelege limbajul clar și scurt. Ca să reușească să înțeleagă ceea ce i se spune se folosesc cât mai puține cuvinte, cât mai scurte, mereu aceleași pentru aceleași obiecte și acțiuni. În momentul în care i se dau explicații lungi se pierde în informații și detalii, nemaiînțelegând esența mesajului.  Copiii în general sunt sinceri și simpli în gândire și vorbire.

„Fiul meu are autism. Sunt atât de geloasă. Lui nu îi pasă cum îl vede lumea. El face exact ceea ce își dorește fără frică. El este cel mai mare erou al meu.”

De ce faci lucruri care nu sunt permise chiar și atunci când ți se atrage atența de un milion de ori?

Ce spune copilul: Mă atrag acele lucruri.

Cum explică specialistul: Copilul nu conștientizează pericolul sau faptul că pe ceilalți îi poate deranja comportamentul său. Dacă îi face plăcere o acțiune o va face mereu. Nu ține cont de consecințe pentru că nu le poate anticipa.

De ce miști mâinile și picioarele într-un mod ciudat?; De ce repeți la nesfârșit aceleași întrebări?

De ce miști mâinile și picioarele într-un mod ciudat?

Ce spune copilul: Îmi place cum îmi simt corpul, îmi place că pot să fac mâinile și picioarele să se miște cum vreau eu. 
Cum explică specialistul: Senzațiile pe care copilul le are în timp ce se autostimulează îi oferă liniște și control asupra propriului corp.

„În această casă...avem stereotipii/ne stimulăm, avem rutină, repetăm ceea ce spunem, avem dietă senzorială, dormim rar, iubim să aliniem lucrurile, ne uităm la aceleași lucruri din nou și din nou, învățăm comportamente sociale, facem aba, ne bucurăm, ne prăbușim/topim, râdem o grămadă, celebrăm totul, spunem povești sociale, iubim cu putere, respectăm, acceptăm.”

De ce repeți la nesfârșit aceleași întrebări?

Ce spune copilul: Pentru că vreau să mi se răspundă.

Cum explică specialistul: Copilul nu conștientizează răspunsul pe termen lung și de câte ori îi vine în minte întrebarea o va pune ca și cum ar fi pentru prima dată. Din nevoia de confirmare a unor informații pe care el nu reușește să le găsească în memoria sa singur. Este posibil ca unele răspunsuri să îi facă plăcere și de aceea să pună mereu aceeași întrebare. De asemenea, este posibil ca răspunsul repetat despre un eveniment sau o situație plăcută să îi aducă siguranță copilului, previzibilitate și de aceea să își dorească să audă din nou și din nou răspunsul. 

Când ești întrebat ceva, de ce repeți ce spune celălalt?; De ce eviți contactul vizual când vorbești?

Când ești întrebat ceva, de ce repeți ce spune celălalt?

Ce spune copilul: Nu mă pot abține. Îmi place cum sună cuvintele.

Cum explică specialistul: Pentru că nu înțelege sensul comunicării. Nu știe că la o întrebare se răspunde. Cuvintele pentru el sunt un mod de manifestare fizică dar nu cu un anumit scop. Îi place să-și audă vocea și forma în care rezonează sunetele. De aceea de multe ori imită pe ceilalți cu aceeași intonație sau schimbă tonul vocii. E un joc de senzații. Poate conștientiza informația dar nu și faptul că este o întrebare la care trebuie să răspundă. Atunci când observă că i se pune o întrebare, este posibil, ca și la noi adulții, să o repete pentru a câștiga timp în găsirea răspunsului. Repetarea propoziției auzite imediat poartă numele de ecolalie imediată. 

„Eu aud zgomotele mai tare, Eu văd lucrurile mai clar, Eu miros mai puternic, Eu simt lucruri pe care tu nu le simți, Eu simt gustul diferit. Eu am autism”

De ce eviți contactul vizual când vorbești? 

Ce spune copilul: Eu nu vorbesc cu ochii, îți răspund la ce mă întrebi dar nu e necesar să mă uit la tine. 

Cum explică specialistul:   Este mai ușor pentru copil să nu privească interlocutorul. Așa se diminuează frica de contact cu o altă persoană. Ceea ce nu vede nu îl poate afecta. Este o formă de autoapărare. Așa poate comunica cu ceilalți dar în același timp nu îi este invadată lumea. Ca și cum dacă nu te vede nu ai cum să-i faci rău. Aducem în discuție și studiile la nivel cerebral care arată că persoanele cu autism nu folosesc la capacitate maximă zonele dedicate comunicării, dintre care cel mai adesea fiind specificat faptul că atunci când comunică cu ceilalți autiștii nu realizează contact vizual.  

Săptămână dedicată înțelegerii comportamentelor copillului cu autism

„Nu vorbesc despre autism pentru simpatie sau milă. Vorbesc despre autism ca să deschid o ușă spre lumea noastră, să îi ajut pe alții să înțeleagă, să educ, să construiesc acceptarea pentru copiii și adulții care trăiesc cu autism.”

ÎNTOTDEAUNA UNIC TOTAL INTELIGENT UNEORI MISTERIOS

Zilnic vor fi prezentate câte două întrebări la care va răspunde un copil cu autism înalt funcțional și la care va explica specialistul ce stă în spatele comportamentului dezadaptativ social. 

Scopul este să îi înțelegem pe copiii cu autism și să încetăm a controla orice aspect minor al vieții lor, să acceptăm unele aparente „imperfecțiuni” și să realizăm noi, adulții, că ele fac parte din copilul unic despre care vorbim.

Întrebările au ca sursă de inspirație cartea:

Recomandare de weekend plăcut

Miracle Run 

Stigmatul social și discriminarea copiilor cu autism este prezentată în filmul Miracle Run. Viața Corrinei Morgan - Thomas, mama gemenilor autiști Stephen și Philip, se schimbă drastic când în final află la o vârstă înaintată că fii ei au autism. Primii doctori la care îi duce spun că cei doi copiii sunt în regulă și nu pot fi diagnosticați cu nici o problemă. Din fericire, Corrine își duce fii la un specialist care le pune un diagnostic corespunzător: autism.

Reacția inițială a Corrinei este de șoc. Nu acceptă ideea că cei doi copiii au autism și părăsește spitalul nervoasă. Sfârșește însă prin a realiza că este un diagnostic corect.

Când îi spune soțului ei despre diagnostic acesta nu îi poate face față și hotărăște să îi părăsească. Corrine ia decizia de a lupta cu stigmatul social și își dorește să le ofere copiilor săi tot ceea ce au și ceilalți copii. De aceea, atunci când îi duce la școală nu spune despre situația lor. Este acuzată în curând de conducerea școlii că își abuzează copiii și este nevoită să spună problema lor reală. Se bucură însă de sprijinul unui profesor specializat în autism, care o învață pe Corrine cum să își ghideze copiii și cum să îi facă pe aceștia să se exprime și să comunice. 

Povestea adolescenților Stephen și Philip arată că și copiii cu autism, sprijiniți, încurajați și iubiți, pot face tot ceea ce pot face și ceilalți copii!

Scrisoarea unui copil cu Sindrom Down către mămica sa

Dragă mămică,
Îmi pare rău că nu sînt tocmai bine,
Nu sunt aşa … normal precum ar trebui
Ştiu că eşti tristă
Ştiu înţepăturile din inima ta,
Văd toate lacrimile rostogolindu-ţi-se pe faţă,
Ai aşteptat vreme de nouă luni după mine..
şi acum…
Nu sînt tocmai bine,

Dar, mămică,
Răsplata ta va fi mai mare,
Comorile din inima ta vor fi mai multe,
Şi pentru că a trebuit să-mi dai
Mai multă dragoste, tandreţe şi iubire
Domnul îţi va da o mai mare măsură
din toate lucrurile de care ai nevoie
Şi în anii care vor veni
Oamenii vor vedea în tine
Roada dragostei, blîndeţii, răbdării şi bunătăţii
din cauza acelor lucruri
pe care tu va trebui să mi le dai mie

Pentru că Dumnezeu în Înţelepciunea Sa s-a uitat jos din ceruri
Şi tocmai pentru că ştia că am nevoie de mai multă dragoste şi grijă
Te-a ales pentru mine – cea mai bună dintre toate mămicile…

Iată-mă,
Aici sînt …
Deşi nu sînt tocmai …. bine

Documentarul s-a terminat dar povestea merge mai departe

Povestea mea despre Dumnezeu

Cine ne-a creat și unde mergem după ce murim? Apocalipsa se întâmplă pentru fiecare dintre noi atunci când încetăm să mai existăm. Deopotrivă, există răul și miracolele în lume. Și în fiecare dintre noi. Depinde de noi să alegem de unde venim și unde vom ajunge după ce murim? Depinde de noi să scoatem la iveală doar răul sau doar miracolele din existența noastră? Nu.

În ce alegem să credem - credința proprie - atinge, în bine sau în rău, nu doar viețile proprii ci și viețile celor din jur. Să alegi ceea în ce crezi tu poate fi ușor, să înțelegi (în) ce cred ceilalți e adevărata provocare.

„Copilul cu Sindrom Down se hrănește cu dragoste”

           Sindromul Down nu este o boală! Sindromul Down este o modificare genetică! Sindromul Down este o dispunere cromozomială naturală care a făcut parte întotdeauna din condiţia umană, fiind universal prezent în toate naţiile, genurile şi mediile socio-economice, apărând aproximativ 1 la 800 de nou-născuţi, deşi există o mare variaţie a acestei incidenţe în întreaga lume.

            Sindromul Down este o stare genetică pe parcursul întregii vieţi, ce se produce în momentul concepţiei fătului. Fiecare copil cu sindrom Down este unic în felul său, la fel ca toţi ceilalţi copii. Abilităţile, caracteristicile şi interesele copilului cu sindrom Down variază foarte mult de la o persoană la alta. Sindromul Down produce diverse dizabilităţi şi probleme medicale asociate. Chiar dacă toate persoanele cu sindrom Down au un anumit grad de dizabilităţi de învăţare, multe dintre aceste persoane duc o viaţă semi-independentă şi împlinită.

          Puţină lume ştie că aceşti copii au o capacitate extraordinară de a-i iubi pe cei din jurul lor, unii numind această afecţiune „sindromul dragostei”. „Să-i ajutăm iubindu-i” este sloganul uneia din asociaţiile care încearcă să ajute copiii cu sindrom Down şi familiile acestora.

Iată ce bucurii aduc copiii părinților devotați care i-au sprijinit prin dragoste și implicare în atingerea potențialului maxim!

         

Ultimul episod din Povestea lui Dumnezeu

De ce există răul?

Duminică, 8 mai, ora 21:00.

Surpriza de la iepuraș

Iepurașul Albăstrel mie mi-a adus un inel

Și voios el mi-a șoptit:
E pentru copii cuminți.
Când pe deget îl vor pune
Se va întâmpla o minune.
Jocuri, fișe, tot ce vrei
Fa fi bun și pentru ei.
Încântați ei vor zâmbi
Și cu drag vor munci.
Mulțumim Albăstrel
Pentru un asemenea inel!

Povestea lui Dumnezeu

Puterea miracolelor

Ce sunt miracolele și ce ar putea însemna ele? Morgan cunoaște un bărbat care a căzut de la etajul 47 și a supraviețuit și un bărbat care crede că a învins cancerul incurabil prin puterea rugăciunii. În Israel, Morgan participă la sărbătoarea de Paște, unde evreii celebrează miraculoasa salvare a poporului lor de către Dumnezeu. Află apoi că, după credința chineză taoistă, suntem cu toții conectați la energia universului. Și, la copacul Bodhi din India, Freeman descoperă că budiștii cred că puterea miracolelor se află în noi toți.

http://storyofgod.natgeotv.com/ro/

duminică 1 mai la 21:00 - National Geographic Channel

Reluări:

luni 2 mai la 05:00 - National Geographic Channel

duminică 8 mai la 23:00 - National Geographic Channel

Întrebare pentru minte și suflet

Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.

Tu ce ai face dacă astăzi toți morții ar fi vii?