A învăța să respiri - primul pas către o fonație corectă

„ A trăi înseamnă a respira şi a respira înseamnă a trăi” ( dr. Denis Lamboley).
           

         Când vorbim despre actul vocal ne gândim şi la cele două aspecte implicate : respiraţia şi fonaţia.
          Respiraţia, ca act reflex, presupune schimburi gazoase necesare vieţii şi are două faze distincte: inspiraţia şi expiraţia.

EXERCIŢII PREGĂTITOARE ŞI DE ACTIVARE

I. CAPUL ŞI GÂTUL

poziţia – în picioare, cu mânile pe lângă corp, picioarele uşor depărtate

a) se execută cinci rotiri ale capului în sensul acelor de ceas, apoi inversăm

b) se înclină capul spre dreapta şi spre stânga, ca şi cum am vrea să atingem umărul

c)  se înclină capul în faţă şi în spate

II. RELAXAREA UMERILOR

a) ridicarea umerilor înspre urechi ; menţinem această poziţie câteva secunde, apoi ne relaxăm

b) rotirea umerilor – se descriu cercuri mici într-un sens şi în celălalt

c) balansarea braţelor astfel încît palma să atingă şoldul opus

d) se încrucişează braţele la spate, apoi se depărtează cât mai mult de fese

Logopedia pentru copiii cu nevoi speciale

De multe ori, copiii cu nevoi speciale întâmpină dificultăți de vorbire. În toate aceste cazuri recomandăm o intervenție cât mai timpurie, alături de terapia de recuperare, a terapiei logopedice. O dată cu înaintarea în vârsta și în legătură directă cu vârsta sa cronologică, copilul va dezvolta rigiditătii în asimilarea limbajului, blocaje specifice care apar ca și consecința a unor cumul de factori: sistemul vestibular, laringele, plămânii, cu întregul ansamblu muscular specific fiecărora vor deveni mai puțin flexibile, iar percepția sunetelor poate fi deformată în timp etc.

În terapia logopedică vom întâlni exerciții generale și exerciții speciale, specifice și adaptate copiilor cu nevoi speciale. Astfel, se vor exersa diferitele zone ale corpului de la respirație până la mușchii faciali în tot ansamblul lor (obrajii, buzele, limba, maxilarele).

Procesul logopedic implică în mod evident IMITAȚIA cu implicarea contactului vizual susținut. Din momentul în care copilul începe să imite se poate începe un program logopedic personalizat în funcție de cerințele și nevoile copilului. Existența unui astfel de program nu exclude încurajarea vorbirii în procesul terapeutic de recuperare de dinaintea începerii terapiei logopedice. Copilul va fi în permanență încurajat să vorbească.

Programul de intervenție logopedic sa va face în paralel cu programul de intervenție terapeutică de recuperare și va fi susținut atât de terapeutul de recuperare cât și de către părinți.

Cine are nevoie de logopedie?

Copilul meu are nevoie de terapie logopedică?

Dacă răspunsul dumneavoastră este afirmativ la oricare dintre întrebările de mai jos înseamnă că o discuție cu un logoped este necesară.

1. Copilul omite, deformează, înlocuiește, inversează unul sau mai multe sunete?

2. Copilul pronunță corect sunetele izolate, dar greșește în cadrul silabei sau a cuvântului?

3. Copilul are un limbaj neinteligibil datorită omisiunii sau inversării cuvintelor?

4. Copilul a suferit o intervenție chirurgicală (deviație de sept, părți despicate ale buzei, maxilarelor, etc.) ?

5. Copilul a avut sau are probleme cu auzul?

6. Copilul se bâlbâie?

7. Copilul vorbește foarte repede, este agitat, își mișcă amplu mâinile, brațele, uneori chiar întregul corp? Dacă acest comportament nu este corectat la timp se poate transforma în bâlbâială.

8. Copilul nu reușește să scrie sau să citească bine deși are vârsta corespunzătoare pentru realizarea acestor activități?

9. Copilul confundă literele atunci când scrie sau citește – spre exemplu „d“ cu „b“?

La ce vârstă se începe terapia logopedică?

Începând cu vârsta de 2 ani și jumătate este recomandată stimularea dezvoltării vorbirii.

De la 3 ani și jumătate se începe corectarea pronunției. Până la 5 ani corectarea pronunției se realizeză mai ușor deoarece sunetele nu sunt automatizate în vorbire.

După vârsta de 5 ani corectarea pronunției se realizează mai lent. Dar, la o vârstă mai mare copilul realizează faptul că pronunță diferit față de ceilalți copii prin urmare este mult mai interesat de reușita sarcinilor logopedice.

Concluzie: este important să discutați cu un logoped imediat ce sesizați o problemă în dezvoltarea limbajului, iar acesta va stabili împreună cu dumneavoastră care este cea mai bună modalitate de intervenție pentru copil.

Ce se întâmplă dacă nu merg cu copilul la logoped?

Pronunția greșită se va automatiza, iar o pronunție greșită va duce la o scriere greșită: spre exemplu este foarte probabil ca un copil care îl înlocuiește în vorbire pe „r“ cu „l“ să realizeze aceeași greșeală și în scris. Așadar, o pronunție greșită poate avea o mare influență asupra succesului școlar.

Un alt aspect negativ este legat de socializarea de care au parte copiii care pronunță greșit: deseori ei devin ținta glumelor realizate de copiii care vorbesc corect. Confruntați cu repetarea sistematică a acestei situații ei pot deveni foarte retrași sau foarte agresivi. Indiferent de comportamentul pe care îl vor adopta într-o astfel de situație, cu siguranță se vor percepe mai puțin capabili decât ceilalți copii de vârsta lor.

Cât timp durează până când copilul va avea o pronunție corectă?

Terapia logopedică poate dura de la câteva săptămâni la câțiva ani, în funcție de natura problemei. În urma unei evaluări, logopedul va putea realiza o estimare asupra duratei intervenției logopedice.

De asemenea, durata terapiei logopedice depinde și de nivelul de implicare a părinților în procesul de recuperare. Copiii sunt motivați să vorbească corect atunci când părinții îi încurajează și se bucură de reușita lor.

Săptămână dedicată logopediei

Ce înseamnă logopedia?

Cuvântul logopedie provine din limba greacă: „logos“ – cuvânt și „paideia“ – educație. Așadar logopedia este o disciplină a cărei scop este educarea vorbirii. Pe parcursul dezvoltării, unii copii nu reușesc să pronunțe corect anumite sunete, iar prin intermediul logopediei aceste probleme pot fi depășite. De asemenea, prin intermediul logopediei s-au dezvoltat și metode de intervenție în cazul copiilor care încep să vorbească mai târziu sau pentru cei care se bâlbâie (balbism).

Prin definiţie, logopedia reprezintă ştiinţa care se ocupă cu dezvoltarea şi educarea limbajului (oral, citit, scris sau de calcul), cât şi de corectarea tulburărilor de limbaj, care se face pe baza unui program terapeutic individualizat, stabilit în urma evaluarii complexe a copilului. Terapia logopedică deţine un rol foarte important în îmbunătăţirea pronunţiei cuvintelor şi propoziţiilor, care duce la creşterea încrederii în forţele proprii şi a integrării cu succes în societate a copilului. Logopedia încurajează copiii să utilizeze orice formă de comunicare (verbală, nonverbală sau cu ajutorul imaginilor), pentru a putea obţine ceea ce îşi doresc.

Mai mult, terapia logopedică ajută la înlăturarea negativismului faţă de vorbire, înlătură anxietatea şi creşte motivaţia faţă de procesul educativ, toate acestea având rolul de a spori  dezvoltarea armonioasă a copilului. Eficienţa corectării tulburărilor de limbaj este cu atât mai ridicată cu cât terapia logopedică începe mai devreme. Prin urmare, trebuie urmărit traseul şi diagnosticul copilului pentru ca intervenţia terapeutică să fie adaptată nevoilor şi necesităţilor acestuia. Cele mai întâlnite tulburări de limbaj ale copiilor ce beneficiază de serviciile de recuperare sunt dislexo-disgrafiile, întârzierile în dezvoltarea limbajului, alaliile, tulburările de ritm şi fluenţa.

Lucrurile adevărate...

Cucu-bau de tine

Revenind la vechile obiceiuri

Gând de sfârşit de zi